BINE AȚI VENIT PE BLOGUL MEU !

 



BINE AȚI VENIT PE BLOGUL MEU !

PAGINA DE PORNIRE

luni, 30 august 2021

MURMURUL NORILOR de GRAURI din ROMÂNIA, DANEMARCA și ANGLIA

 


Originari din Europa, Asia și Africa, GRAURII sunt păsări din familia Sturnidae. 

Au în jur de 20 de centimetri lungime și o greutate de circa 100 de grame. Penajul este închis la culoare. Sunt păsări solitare în general, trăiesc până la 20 de ani în libertate și se hrănesc cu insecte și fructe. Trăiesc în general în zonele de câmpie și sunt păsări ușor adaptabile.




Toamna sau atunci când este un prădător în preajmă, graurii se strâng în stoluri mari, un adevărat „nor” dens, cu o formă care se modifică permanent. Știm multe despre grauri. Dar ce nu știm încă este cum de reușesc să se coordoneze atât de rapid și de bine în formarea acestui nor dens ? Cum de graurii nu se ciocnesc unii cu alții în acest nor ? Care este scopul exact al adunării lor în acest nor ? Cum de reușesc să creeze aceste forme exatraordinare în mișcarea lor ?

În limba engleză acest nor e numit „starling murmurations” (murmurul graurilor). Dacă veți asculta cu atenție mișcarea lor, veți înțelege de ce :




Mișcarea graurilor în acest nor dens este foarte asemănătoare cu mișcările bancurilor de pești atunci când sunt în pericol.

Norilor de grauri li se mai spune și „Soarele negru”. În sudul Danemarcei și în vestul Angliei se face turism intens in perioadele de migrație – sfârșit de august până spre sfârșitul lunii noiembrie. Graurii migreaza în stoluri mari, care pot ajunge pana la 6 milioane de păsări. În migrația lor dinspre țările nordice spre cele calde, fac popasuri in zonele umede și în cele unde se pot apăra mai ușor de prădători.




Un nor de grauri poate avea mai multe părți componente în mișcare, fiecare cu mișcări ușor variante, cu viteza și direcția lui. Scopul pentru care se adună graurii în acest fel este să socializeze, să se încălzească, să se ferească mai ușor de prădători, cărora le este mult mai greu să țintească o singură pasăre atunci când toate se învârt amețitor. Graurii încep să se adune în stoluri toamna și de obicei pot fi văzuți seara, chiar înainte de amurg. Ei tind să se odihnească în locuri care oferă adăpost împotriva vremii aspre și prădătorilor, cum ar fi stâncile și clădirile.
Astfel de stoluri de grauri au fost observate și în România în Parcul Național Munții Măcinului.
Mai jos puteți vedea câteva imagini spectaculoase cu aceste stoluri din Munții Măcinului :









POVESTEA OMULEȚULUI din TURTĂ DULCE

 



















AȘA SE ÎNTÂMPLĂ și cu UNII OAMENI, care sunt prea ÎNCREZUȚI sau cu UNII POLITICIENI 
MINCINOȘI !  ÎNTR-O ZI, SE VA GĂSI CINEVA care să  LE VINĂ de HAC ! 

Poveste săsească

joi, 26 august 2021

Dragostea dintre doi bătrâni a rămas la fel de reală și după moarte

 


Un bătrân rămas văduv merge zilnic să lase margarete pe banca preferată a soției. Într-o zi a avut parte de o surpriză pe care nu o va uita niciodată.

Dragostea dintre doi bătrâni a rămas la fel de reală și după moarte, iar povestea lor i-a impresionat pe toți.

Bud Caldweel și-a pierdut soția, pe Betty, cu o săptămână înainte ca ea să împlinească 80 de ani. Cei doi au avut un mariaj lung și fericit.

Moartea soției a venit ca un șoc puternic pentru Bud Caldweel. Din dorința de a fi cât de aproape poate de Betty, chiar și după moarte, bătrânul și-a promis că va merge în fiecare zi în parc să-i lase flori. Betty avea o bancă preferată în parc de unde a rămas cu o mulțime de amintiri frumoase, așa că acela a devenit locul în care Bud îi lăsa zilnic o margaretă și un penny.

A decis acest lucru fiindcă soția lui avea două melodii preferate despre margarete și penny: „Daisy a day” și „Pennies from Heaven”.

Totuși, atunci când a venit iarna, Bud s-a confruntat cu un mare obstacol, și anume stratul gros de zăpadă depus pe jos, care l-a împiedicat să ajungă la banca soției. Mergea zi de zi până la marginea parcului, însă fără a putea ajunge la bancă.

Într-o altă zi, a găsit o potecă deszăpezită și a putut ajunge în locul lui preferat. Pe bancă a găsit un buchet proaspăt de margarete. Ulterior a aflat că doi angajați ai serviciului de administrare a parcului, care îi știau obiceiul bătrânului, s-au gândit să-i dea o mână de ajutor și să ducă mai departe gestul din dragoste al acestuia.

Bud a mărturisit că nu va uita niciodată ce au făcut angajații parcului pentru el. Apoi, el și-a reluat obiceiul zilnic de a merge să ducă flori marii sale iubiri.

marți, 17 august 2021

DOAMNE, MARE ESTE GRĂDINA TA !

 


După cum știm de foarte multă vreme, CONȘTIINȚA UMANĂ  este creată de „câmpul energetic” al creierului, care provine din semnalele electrice de la neuronii din organ, spune un om de știință englez din domeniul neurologiei. 

Prima utilizare a cuvântului „conștiință” datează din secolul al XVI-lea, filosofii occidentali  încă de pe vremea lui Descartes și Locke au încercat să înțeleagă natura conștiinței umane, să înțeleagă dacă are origini divine, dacă este făcută din materie sau nu.

În majoritatea tradițiilor religioase, filozofice și mitologice, conștiința umană este  sufletul omului, esența nemărginită a persoanei pe care oamenii de știință o descriu adesea drept „ psihicul ”, reprezentând activitățile mentale ale oamenilor, inclusiv sentimentele, amintirile și percepțiile. De mii de ani, sufletul a fost asociat cu  divinitatea, determinându-i pe mulți să creadă că sufletul continuă să evolueze mult după ce corpul moare.

Mai recent, studiul conștiinței umane a evoluat într-o disciplină de cercetare științifică interdisciplinară care încorporează științe cognitive precum psihologia,  lingvistica, antropologia, neuropsihologia și neuroștiința. Obiectivul principal al studiilor moderne privind conștiința este de a înțelege modul în care procesele sistemului biologic și psihologic duc la ceea ce experimentăm ca și conștiință.

Însă, de curând, un om de știință englez a propus o abordare inovatoare. Acest om de știință arată cum semnalele  electromagnetice de  la  neuronii  din corp formează „câmpuri electrice în jurul organelor” despre care el crede că sunt „cheia înțelegerii complexităților conștiinței”. Și, în concluzie, acest câmp electric din jurul organelor noastre este ceea ce generează întreaga noastră gamă de percepție, inclusiv toate noțiunile de „liber arbitru”.

Dr. Johnjoe McFadden este profesor de Neuroștiințe la  Universitatea din Surrey  și noua sa lucrare care detaliază „teoria” sa despre cum este construită conștiința a fost publicată în revista  Neuroscience of Consciousness. El susține că a „rezolvat misterul antic al ceea ce creează conștiința umană”. 

Potrivit Dr. McFadden, „conștiința este o trăsătură unică umană care rezultă din câmpul electromagnetic produs de neuroni în creier”. Acest lucru, potrivit profesorului, răspunde la întrebarea de ce oamenii sunt conștienți de propria lor  existență, în  timp ce alte animale nu sunt. Dacă are dreptate, Dr. McFadden a eliminat în esență toate funcțiile nemateriale ale conștiinței umane, distrugând efectiv „sufletul”.

Profesorul Johnjoe McFadden susține că acest câmp electromagnetic produs de neuroni în creier este ceea ce produce experiența noastră a conștiinței umane. Omul de știință a arătat cum materia devine „conștientă și reușește să gândească”, oferind o posibilă soluție la un mister pe care l-au evitat toți filozofii, teologii și misticii care au trăit vreodată. Și în propria sa lume îndrăzneață, profesorul își expune convingerea că „misterul conștiinței a fost rezolvat acum”.

A pretinde că a rezolvat această problemă eternă nu este încă un fapt !

Majoritatea mass-media raportează că totalitatea misterelor conștiinței au fost deja rezolvate. De exemplu, un articol din  Daily Mail  spune: „Profesorul Johnjoe McFadden a „rezolvat misterul conștiinței”. 

Cu toate acestea, în timp ce profesorul susține că experiența acumulată a semnalelor nervoase care curg din câmpul electromagnetic auto-generat al creierului și din neuronii încărcați generează ceea ce percepem ca „liberul arbitru și acțiunile noastre voluntare”, toate acestea sunt în prezent complet ipotetice și nu este dovedit prin experimentare științifică empirică.

Nu există nicio îndoială că profesorul McFadden deschide metaforic o nouă cale printr-o junglă neexplorată și crescută, ultima frontieră a științei umane. Singurele sale indicii provin din seturi de date care descriu câmpul electric al corpului, care sunt în prezent monitorizate doar prin tehnici de scanare a creierului, cum ar fi electroencefalograma (EEG). Cu toate acestea, profesorul McFadden a văzut o aplicație diferită pentru aceste tehnologii și consideră că sistemele noastre electrice sunt răspunsul la ceea ce el descrie ca fiind „unul dintre cele mai durabile puzzle-uri din știință”.

În concluzie, profesorul sugerează în noul său articol că electricitatea se află „chiar în miezul a ceea ce constituie conștiința”. Și el propune că, rezultatul acestui electro-sistem este ceea ce conduce liberul arbitru și toate acțiunile noastre voluntare. El spune că acest câmp energetic este creat chiar de mesajele care alcătuiesc o persoană, „un produs secundar al fiecărui gând, mișcare și proces”.

Dacă teoria profesorului McFadden se dovedește corectă, munca sa ar putea juca un rol în controlul viitorilor roboți și, în cele din urmă, în crearea inteligențelor artificiale electronice. 

Conștiința umană, așa cum o înțelegem, poate fi greșită sau poate fi pur și simplu așa cum afirmă profesorul : „timpul ne va spune”.

”TIMPUL” NE-A SPUS DEJA ! 

MĂI OMULE DE ȘTIINȚĂ, EU NU CRED CĂ UNIVERSUL (DUMNEZEU) A LĂSAT LA ÎNDEMÂNA  ORICĂRUI ”CIUDAT”, TOT CEEA CE EL A CREAT !  

E DOAR O ILUZIE SĂ CREZI CĂ POȚI DA ”VIAȚĂ, SENTIMENTE, CONȘTIINȚĂ, PERSONALITATE etc.” UNEI BUCĂȚI de LEMN sau de METAL. 

DACĂ AR FI FOST POSIBIL AȘA CEVA, OMUL, de exemplu, N-AR MAI FI ”NĂSCUT” PUI VII, ci ȘI-AR FI FABRICAT CÂȚIVA PUI din lemn, din plastic sau din metal sau din alt material și apoi viața, sentimentele, conștiința, personalitatea copiilor cum le-ar fi obținut ? Ar fi conectat copiii la priză sau la baterie și gata ? 

Eu știu că materia poate fi inteligentă, dar are și limite. Până în prezent n-am auzit nicio șurubelniță vorbind sau râzând sau să declare că este îndrăgostită ș.a.m.d.

DOAMNE, MARE ESTE GRĂDINA  TA !