CONVERSAȚIE ÎNTRE DOI BEBELUȘI

Aceasta parabolă, sub forma unei conversații incredibile dintre 2 bebeluși aflati în uterul mamei, transmite un mesaj extraordinar si profund.

Desi parabola circulă sub diverse variante pe internet, se pare că ea îi este atribuită lui Útmutató a Léleknek, un scriitor ungur, multe voci sustinând că varianta originala a fost publicata in limba maghiară.

Conversatie intre doi bebelusi nenăscuți: Tu crezi in Mama ?

În uterul unei mame erau 2 bebelusi. Unul l-a intrebat pe celalalt :

“Crezi in viata după nastere ?” Celalalt a răspuns: “Cred, bineînteles. Trebuie să fie ceva după nastere. Poate că suntem aici ca să ne pregătim pentru ce va fi mai târziu.”

“Prostii”, a spus primul. “Nu există viată după nastere”. “Ce fel de viata ar fi asta?”

Cel de-al doilea a spus: “Nu stiu, însă o să fie mai multă lumină decât aici. Poate că o să mergem pe picioarele noastre si o să mâncăm cu gurile noastre. Poate o să avem si alte simțuri pe care nu le putem întelege acum.”

Primul a raspuns: “Asta este absurd. Este imposibil să mergi. Si să mâncăm cu gurile noastre ? Ridicol ! Cordonul ombilical este responsabil cu hrana noastră si cu tot ce avem nevoie. Însă cordonul ombilical este atât de scurt. In mod logic, viata după nastere trebuie exclusă.”

Al doilea a insistat : “Ei bine, eu cred că există ceva si poate că este diferit de ce este aici. Poate că nu o să mai avem nevoie de acest cordon fizic.”

Primul a raspuns: “Prostii. Si, in plus, daca exista viata, atunci de ce nu s-a intors nimeni de acolo ? Nasterea este sfarsitul vietii si dupa nastere nu este nimic. Doar intuneric si tacere si uitare. Nu ne duce nicaieri.”

“Ei bine, nu stiu”, a spus cel de-al doilea bebelus. “Insa in mod sigur o vom întâlni pe Mama si va avea grija de noi.”

Primul bebelus a raspuns : “Mama ? Tu chiar crezi in Mama ? Asta este ridicol. Daca mama exista, unde este Ea acum ?”

Cel de-al doilea bebelus a spus: “Este peste tot in jurul nostru. Suntem înconjurati de ea. Suntem din Ea. In Ea trăim. Fără EA lumea aceasta nu ar exista si nu ar putea să existe.”

Primul bebelus a spus: “Ei bine, nu o văd, asa că logic este că Ea să nu existe.”

Cel de-al doilea bebelus a răspuns : “Uneori, când te afli in tăcere si te concentrezi si asculti cu adevărat, îi poti percepe prezența si îi poti auzi vocea ei plină de dragoste cum îti vorbeste de sus.”

de Útmutató a Léleknek

https://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/18844/conversatie-intre-doi-bebelusi-nenascuti-tu-crezi-in-mama.html

DACĂ NU ÎNȚELEGI, NU POȚI IUBI !

 

Și iată cum să înveți să iubești. Cu adevărat.

“Uneori te simți gol pe dinăuntru. Simți un vid interior, o enormă lipsă a… “ceva”. Nu știi cauza : acel “ceva” este extrem de vag, chiar dacă sentimentul golului interior este foarte puternic… Și aștepți și speri să ți se întâmple ceva mult mai bun, astfel încât să te simți mai puțin singur, mai puțin gol.

Dorința de a ne înțelege și de a înțelege viața este o sete profundă. Și există, de asemenea, setea adâncă de a fi iubit și de a iubi. Suntem pregătiți să iubim și să fim iubiți. Este firesc să fie așa. Și, pentru că te simți gol pe interior, încerci să afli o destinație pentru iubirea ta. Și uneori, fără a avea timp să te înțelegi, găsești deja acea destinație. Iar când îți dai seama că, firesc, nu toate speranțele și așteptările pot fi îndeplinite de către persoana spre care ți-ai îndreptat iubirea, vei continua să te simți gol…

Vrem să găsim ceva, dar nu știm ce anume pentru a ne începe căutarea. (…) Adesea, atunci când spunem cuiva “te iubesc”, ne concentrăm mai mult la noi, cei ce ne declarăm iubirea, și mai puțin pe calitatea iubirii ce este oferită. Iar aceasta se întâmplă pentru că suntem captivi ai sinelui. Credem că avem un sine. Dar un sine nu poate exista separat de persoană. O floare este alcătuită doar din elemente non-florale, cum ar fi clorofila, lumina soarelui și apă. Dacă ar fi să eliminăm toate elementele non-floare din floare, nu ar mai rămâne din floare nimic. O floare nu poate exista doar prin ea însăși.

Oamenii sunt asemeni florilor : nu pot exista doar prin sine. Pot doar co-exista. Eu sunt alcătuit doar din elemente non-eu, cum ar fi pământul, soarele, părinții și strămoșii. Iar într-o relație, dacă poți să vezi natura coexistenței tale cu cealaltă persoană, poți să vezi că suferința celuilalt este propria ta suferință și că fericirea ta este fericirea celuilalt.

De multe ori, ne îndrăgostim nu pentru că îl iubim și îl înțelegem cu adevărat pe celălalt, ci pentru a ne distrage atenția de la suferința noastră. Însă abia când învățăm să ne iubim, să ne înțelegem și să avem o compasiune reală pentru noi înșine, putem iubi și înțelege cu adevărat o altă persoană.

Atunci când reușim să ne alimentăm și să ne susținem propria fericire, ne hrănim capacitatea de a iubi. De aceea, a iubi înseamnă a învăța arta de a-ți alimenta propria fericire.

A înțelege suferința cuiva este cel mai bun cadou care poate fi dăruit unei alte persoane. Înțelegerea este un alt nume al iubirii. Dacă nu înțelegi, nu poți iubi.”

Autor, Thích Nhất Hạnh

Viaţă scurtă care eşti...

 

Viaţă scurtă care eşti

Parcă ruptă din poveşti,

Mă mir şi mă uit la mine

Cum mă-ndepărtez de tine !

Şi îmi pari aşa de scurtă !

Viaţă, parcă-mi eşti o luptă !

Şi-mi pare că dintr-o dată

Am pierdut iubirea toată !

Dacă mă uit azi în urmă,

Anii nici nu pot să-i număr !

Cât de repede-au trecut

Şi cât de mult timp am pierdut !

Te-am pierdut în nepăsare,

În tristeţi apăsătoare, 

În tăceri fără măsură,

In invidie şi ură !

Şi mă uit, mă uit la mine !

Ah ! Cât mi-ar fi fost de bine ! 

Să nu treacă nici o zi

Fără să ştiu a trăi !

Viaţă, tu mi-ai fost amară !

Despărţirea o sa doară !

Amintirile vor trece

Şi eu voi rămâne rece, 

Ca secolul ce-a trecut, 

Voi pierde tot ce-am avut !

Autor, anonim 

Dieta japoneză - Japonezii, poporul cu cea mai mică rată a obezității din lume

 

Japonezii sunt organizați, muncitori, într-o bună formă fizică și cu cea mai lungă speranță de viață : peste 85 de ani. În plus, sunt națiunea cu cea mai mică rată a obezității din lumea dezvoltată. 

Cu siguranță au și gene bune, însă dieta japoneză contribuie și ea la aceste lucruri legate de sănătate, siluetă și stilul de viață. 

“Ați putea crede că genele sunt “de vină”, însă când japonezii adoptă o dietă vestică se îngrașă imediat”, explică Naomi Moriyama, coautorul cărții “Japanese Women Don’t Get Old or Secrets of My Mother’s Tokyo Kitchen” (”Femeile japoneze nu îmbătrânesc sau Secretele bucătăriei din Tokyo ale mamei mele”). 

În ce constă dieta japoneză

În orice țară ai merge, ingredientele principale sunt aceleași : produse de origine animală, cereale, fructe și legume. Diferență constă în felul în care le combini, le gătești și cantitățile pe care le mănânci la o masă. De exemplu, într-o zonă din Japonia, locuitorii se ridică de la masă după ce se simt sătui în proporție de 80 %.

O masă tipică japoneză constă în produse bogate în proteine, peștele fiind de bază. De fapt, japonezii sunt poporul care consumă cel mai mult pește din întreaga lume – una dintre cele mai sănătoase surse de proteine. Pe lângă pește, mai consumă orez în cantități uriașe, aproape la fiecare masă, precum și soia și multe legume. Supa ”miso” este și ea nelipsită din dieta japoneză, algele marine fiind parte importantă din alimentația acestui popor. Ceaiul verde, cunoscut pentru efectele sale antioxidante, este foarte prețuit de japonezi, care îl consumă zilnic.

Fiind o dietă bogată în pește și soia, acest lucru contribuie și la reducerea riscului de a face o boală cardiovasculară.

În general, dieta japoneză se bazează pe alimente neprocesate, proaspete.

Nu trebuie să gătești ca japonezii ca să te bucuri de beneficiile dietei japoneze, este suficient să mănânci mai mult pește, legume și fructe. Mănâncă-le în porții mici și nu te grăbi. Adaugă în dieta ta orez și soia.

Dieta japoneză : controlul porțiilor

Studiile au arătat că dacă îți așezi mâncarea pe o farfurie mare, ai tendința să mănânci mai mult. Japonezii servesc mâncarea pe mai multe farfurii mici – fiecare fel de mâncare e pus în farfurioara sa. Controlul porțiilor este esențial atunci când vrei să pierzi în greutate.

Dieta japoneză: orezul e baza

Deși multe persoane exclud orezul și carbohidrații în special atunci când vor să slăbească, japonezii, o nație de oameni slabi, îl consumă zilnic. Unii chiar la mai multe mese pe zi, inclusiv micul dejun. Practic, orezul lor e pâinea noastră. O porție rezonabilă de orez te ajută să te saturi. Important este să îl gătești fără unt sau ulei dacă vrei să slăbești.

Dieta japoneză: legumele, preferatele lor

Japonezii adoră legumele la fel de mult că orezul sau peștele. Când au fost întrebate ce mâncare le place cel mai mult să gătească pentru familiile lor, cele mai multe femei din Japonia au spus “mix de legume cu sos aromatic”. Ardei gras roșu, fasole verde, dovlecei, vinete, ceapă, salată verde, morcovi, spanac, muguri de bambus, sfeclă, napi, ciuperci, cartofi dulci, alge marine – toate acestea își găsesc loc în dieta japoneză. Japonezii nu au o problema să consume la micul dejun supă sau salată, două variante de masă sănătoase și sățioase.

Dieta japoneză: pește, mult pește !

Peștele, și în special peștele gras, este preferatul japonezilor: somon, macrou, ton sardine și hering – toate aceste sortimente sunt nelipsite de pe mesele lor. O consecință a consumului mare de pește este că japonezii mănâncă astfel mai puțina carne roșie, care este mai nesănătoasă.

Dieta japoneză: soia, un ingredient nelipsit

Consumată cu moderație, soia poate avea mari beneficii asupra sănătății. Tofu este un aliment preferat de japonezi, care îl includ chiar și în supă (miso).

Dieta japoneză: deserturi sănătoase

Japonezii sunt cumpătați când vine vorba de desert, această bombă calorică, ce ne poate aduce lejer între 300 și 500 de calorii la o singură masă. În loc de prăjituri sau ciocolată, japonezii preferă fructe, pe care le taie felii și le așează pe o farfurioară.

Desert cu fructe

Desert din orez și fructe

MURMURUL NORILOR de GRAURI din ROMÂNIA, DANEMARCA și ANGLIA

 

Originari din Europa, Asia și Africa, GRAURII sunt păsări din familia Sturnidae. 

Au în jur de 20 de centimetri lungime și o greutate de circa 100 de grame. Penajul este închis la culoare. Sunt păsări solitare în general, trăiesc până la 20 de ani în libertate și se hrănesc cu insecte și fructe. Trăiesc în general în zonele de câmpie și sunt păsări ușor adaptabile.

Toamna sau atunci când este un prădător în preajmă, graurii se strâng în stoluri mari, un adevărat „nor” dens, cu o formă care se modifică permanent. Știm multe despre grauri. Dar ce nu știm încă este cum de reușesc să se coordoneze atât de rapid și de bine în formarea acestui nor dens ? Cum de graurii nu se ciocnesc unii cu alții în acest nor ? Care este scopul exact al adunării lor în acest nor ? Cum de reușesc să creeze aceste forme exatraordinare în mișcarea lor ?

În limba engleză acest nor e numit „starling murmurations” (murmurul graurilor). Dacă veți asculta cu atenție mișcarea lor, veți înțelege de ce :

Mișcarea graurilor în acest nor dens este foarte asemănătoare cu mișcările bancurilor de pești atunci când sunt în pericol.

Norilor de grauri li se mai spune și „Soarele negru”. În sudul Danemarcei și în vestul Angliei se face turism intens in perioadele de migrație – sfârșit de august până spre sfârșitul lunii noiembrie. Graurii migreaza în stoluri mari, care pot ajunge pana la 6 milioane de păsări. În migrația lor dinspre țările nordice spre cele calde, fac popasuri in zonele umede și în cele unde se pot apăra mai ușor de prădători.

Un nor de grauri poate avea mai multe părți componente în mișcare, fiecare cu mișcări ușor variante, cu viteza și direcția lui. Scopul pentru care se adună graurii în acest fel este să socializeze, să se încălzească, să se ferească mai ușor de prădători, cărora le este mult mai greu să țintească o singură pasăre atunci când toate se învârt amețitor. Graurii încep să se adune în stoluri toamna și de obicei pot fi văzuți seara, chiar înainte de amurg. Ei tind să se odihnească în locuri care oferă adăpost împotriva vremii aspre și prădătorilor, cum ar fi stâncile și clădirile.

Astfel de stoluri de grauri au fost observate și în România în Parcul Național Munții Măcinului.

Mai jos puteți vedea câteva imagini spectaculoase cu aceste stoluri din Munții Măcinului :

POVESTEA OMULEȚULUI din TURTĂ DULCE

 

AȘA SE ÎNTÂMPLĂ și cu UNII OAMENI, care sunt prea ÎNCREZUȚI sau cu UNII POLITICIENI 

MINCINOȘI !  ÎNTR-O ZI, SE VA GĂSI CINEVA care să  LE VINĂ de HAC ! 

Poveste săsească

ECHILIBRU

 

Dragostea dintre doi bătrâni a rămas la fel de reală și după moarte

 

Un bătrân rămas văduv merge zilnic să lase margarete pe banca preferată a soției. Într-o zi a avut parte de o surpriză pe care nu o va uita niciodată.

Dragostea dintre doi bătrâni a rămas la fel de reală și după moarte, iar povestea lor i-a impresionat pe toți.

Bud Caldweel și-a pierdut soția, pe Betty, cu o săptămână înainte ca ea să împlinească 80 de ani. Cei doi au avut un mariaj lung și fericit.

Moartea soției a venit ca un șoc puternic pentru Bud Caldweel. Din dorința de a fi cât de aproape poate de Betty, chiar și după moarte, bătrânul și-a promis că va merge în fiecare zi în parc să-i lase flori. Betty avea o bancă preferată în parc de unde a rămas cu o mulțime de amintiri frumoase, așa că acela a devenit locul în care Bud îi lăsa zilnic o margaretă și un penny.

A decis acest lucru fiindcă soția lui avea două melodii preferate despre margarete și penny: „Daisy a day” și „Pennies from Heaven”.

Totuși, atunci când a venit iarna, Bud s-a confruntat cu un mare obstacol, și anume stratul gros de zăpadă depus pe jos, care l-a împiedicat să ajungă la banca soției. Mergea zi de zi până la marginea parcului, însă fără a putea ajunge la bancă.

Într-o altă zi, a găsit o potecă deszăpezită și a putut ajunge în locul lui preferat. Pe bancă a găsit un buchet proaspăt de margarete. Ulterior a aflat că doi angajați ai serviciului de administrare a parcului, care îi știau obiceiul bătrânului, s-au gândit să-i dea o mână de ajutor și să ducă mai departe gestul din dragoste al acestuia.

Bud a mărturisit că nu va uita niciodată ce au făcut angajații parcului pentru el. Apoi, el și-a reluat obiceiul zilnic de a merge să ducă flori marii sale iubiri.

DOAMNE, MARE ESTE GRĂDINA TA !

 

După cum știm de foarte multă vreme, CONȘTIINȚA UMANĂ  este creată de „câmpul energetic” al creierului, care provine din semnalele electrice de la neuronii din organ, spune un om de știință englez din domeniul neurologiei. 

Prima utilizare a cuvântului „conștiință” datează din secolul al XVI-lea, filosofii occidentali  încă de pe vremea lui Descartes și Locke au încercat să înțeleagă natura conștiinței umane, să înțeleagă dacă are origini divine, dacă este făcută din materie sau nu.

În majoritatea tradițiilor religioase, filozofice și mitologice, conștiința umană este  sufletul omului, esența nemărginită a persoanei pe care oamenii de știință o descriu adesea drept „ psihicul ”, reprezentând activitățile mentale ale oamenilor, inclusiv sentimentele, amintirile și percepțiile. De mii de ani, sufletul a fost asociat cu  divinitatea, determinându-i pe mulți să creadă că sufletul continuă să evolueze mult după ce corpul moare.

Mai recent, studiul conștiinței umane a evoluat într-o disciplină de cercetare științifică interdisciplinară care încorporează științe cognitive precum psihologia,  lingvistica, antropologia, neuropsihologia și neuroștiința. Obiectivul principal al studiilor moderne privind conștiința este de a înțelege modul în care procesele sistemului biologic și psihologic duc la ceea ce experimentăm ca și conștiință.

Însă, de curând, un om de știință englez a propus o abordare inovatoare. Acest om de știință arată cum semnalele  electromagnetice de  la  neuronii  din corp formează „câmpuri electrice în jurul organelor” despre care el crede că sunt „cheia înțelegerii complexităților conștiinței”. Și, în concluzie, acest câmp electric din jurul organelor noastre este ceea ce generează întreaga noastră gamă de percepție, inclusiv toate noțiunile de „liber arbitru”.

Dr. Johnjoe McFadden este profesor de Neuroștiințe la  Universitatea din Surrey  și noua sa lucrare care detaliază „teoria” sa despre cum este construită conștiința a fost publicată în revista  Neuroscience of Consciousness. El susține că a „rezolvat misterul antic al ceea ce creează conștiința umană”. 

Potrivit Dr. McFadden, „conștiința este o trăsătură unică umană care rezultă din câmpul electromagnetic produs de neuroni în creier”. Acest lucru, potrivit profesorului, răspunde la întrebarea de ce oamenii sunt conștienți de propria lor  existență, în  timp ce alte animale nu sunt. Dacă are dreptate, Dr. McFadden a eliminat în esență toate funcțiile nemateriale ale conștiinței umane, distrugând efectiv „sufletul”.

Profesorul Johnjoe McFadden susține că acest câmp electromagnetic produs de neuroni în creier este ceea ce produce experiența noastră a conștiinței umane. Omul de știință a arătat cum materia devine „conștientă și reușește să gândească”, oferind o posibilă soluție la un mister pe care l-au evitat toți filozofii, teologii și misticii care au trăit vreodată. Și în propria sa lume îndrăzneață, profesorul își expune convingerea că „misterul conștiinței a fost rezolvat acum”.

A pretinde că a rezolvat această problemă eternă nu este încă un fapt !

Majoritatea mass-media raportează că totalitatea misterelor conștiinței au fost deja rezolvate. De exemplu, un articol din  Daily Mail  spune: „Profesorul Johnjoe McFadden a „rezolvat misterul conștiinței”. 

Cu toate acestea, în timp ce profesorul susține că experiența acumulată a semnalelor nervoase care curg din câmpul electromagnetic auto-generat al creierului și din neuronii încărcați generează ceea ce percepem ca „liberul arbitru și acțiunile noastre voluntare”, toate acestea sunt în prezent complet ipotetice și nu este dovedit prin experimentare științifică empirică.

Nu există nicio îndoială că profesorul McFadden deschide metaforic o nouă cale printr-o junglă neexplorată și crescută, ultima frontieră a științei umane. Singurele sale indicii provin din seturi de date care descriu câmpul electric al corpului, care sunt în prezent monitorizate doar prin tehnici de scanare a creierului, cum ar fi electroencefalograma (EEG). Cu toate acestea, profesorul McFadden a văzut o aplicație diferită pentru aceste tehnologii și consideră că sistemele noastre electrice sunt răspunsul la ceea ce el descrie ca fiind „unul dintre cele mai durabile puzzle-uri din știință”.

În concluzie, profesorul sugerează în noul său articol că electricitatea se află „chiar în miezul a ceea ce constituie conștiința”. Și el propune că, rezultatul acestui electro-sistem este ceea ce conduce liberul arbitru și toate acțiunile noastre voluntare. El spune că acest câmp energetic este creat chiar de mesajele care alcătuiesc o persoană, „un produs secundar al fiecărui gând, mișcare și proces”.

Dacă teoria profesorului McFadden se dovedește corectă, munca sa ar putea juca un rol în controlul viitorilor roboți și, în cele din urmă, în crearea inteligențelor artificiale electronice. 

Conștiința umană, așa cum o înțelegem, poate fi greșită sau poate fi pur și simplu așa cum afirmă profesorul : „timpul ne va spune”.

”TIMPUL” NE-A SPUS DEJA ! 

MĂI OMULE DE ȘTIINȚĂ, EU NU CRED CĂ UNIVERSUL (DUMNEZEU) A LĂSAT LA ÎNDEMÂNA  ORICĂRUI ”CIUDAT”, TOT CEEA CE EL A CREAT !  

E DOAR O ILUZIE SĂ CREZI CĂ POȚI DA ”VIAȚĂ, SENTIMENTE, CONȘTIINȚĂ, PERSONALITATE etc.” UNEI BUCĂȚI de LEMN sau de METAL. 

DACĂ AR FI FOST POSIBIL AȘA CEVA, OMUL, de exemplu, N-AR MAI FI ”NĂSCUT” PUI VII, ci ȘI-AR FI FABRICAT CÂȚIVA PUI din lemn, din plastic sau din metal sau din alt material și apoi viața, sentimentele, conștiința, personalitatea copiilor cum le-ar fi obținut ? Ar fi conectat copiii la priză sau la baterie și gata ? 

Eu știu că materia poate fi inteligentă, dar are și limite. Până în prezent n-am auzit nicio șurubelniță vorbind sau râzând sau să declare că este îndrăgostită ș.a.m.d.

DOAMNE, MARE ESTE GRĂDINA  TA !

Câteva indicii care te anunță că te-ai trezit din punct de vedere spiritual

 

Inainte să te trezesti spiritual, chiar dacă la un anume nivel simți că erai diferit de ceilalti, pur si simplu nu te interesa să te deosebești prea mult de ei. 

Acum insa incepi sa devii curios in ceea ce priveste tot ce te inconjoară, si-ti doresti să ai lânga tine tot felul de oameni care sunt ca si tine, si care îti pot oferi cunoștințele de care ai nevoie, așa cum si tu le poti oferi lor alte cunoștințe.

Nu mai ai chef doar să traiesti, ci să existi. Este ca si cum de-abia acum te naști, si acum descoperi lucruri de care nu-ti păsa pâna acum. 

Tot ce este la nivel fizic cumva nu te mai intereseaza, in schimb esti foarte preocupat de evolutia ta ca suflet. 

In general, pe pământ, oamenii tind să ramână ei singuri cu ei insisi si cauta tot felul de distractii si de distrageri care îi pot atrage catre ceea ce este superficial. 

Oamenii fug de ei insisi. Insa, acum acesta nu mai este cazul tău, si esti deschis să experimentezi din ce in ce mai mult cu tine, si să iesi din limitele impuse de convenționalism.

Nu mai simti nevoia sa acumulezi lucruri fizice, pentru că stii că de fapt totul este trecator, si ca nimic din ce acumulezi de fapt nu te ajuta la nivel fizic. 

Practic oamenii acumuleaza ceva la nivel fizic din dorinta de sigurantă si de adaptare la ceea ce este normal in realitatea fizica. 

Este ca si cum ei se vindecă de ceva interior acumulând ceva. De exemplu femeile fac cumparaturi atunci cand sunt depresive, barbatii care nu prea au multe de oferit isi cumpara masini si ceasuri scumpe etc. 

Cu cât simti mai mult nevoia sa epatezi, cu atat esti mai indepartat de spiritualitate. 

Relatiile de orice fel devin mult mai profunde, si mult mai puternice, pentru că incepi să atragi oameni ca si tine, si vă puteti ajuta reciproc. 

Oamenii treziti spiritual nu reactionează cu violentă si sunt mult mai toleranti față de ceilalti, pentru că ei văd partea intunecata din ceilalti si incearca cumva să o combata. 

Daca esti nesigur pe tine, ai interesul sa creezi relatii care sa-ti asigure siguranta, si automat esti interesat să lasi o impresie buna, esti atent la tot ce spui, ca sa nu te certi cu ceilalti, etc.

Incepi sa fii mult mai concentrat pe tine si pe ceea ce reprezinti tu in interior. Iti dai seama cam cum erai tu cel vechi, si observi toate defectele pe care le aveai atunci, si toate lucrurile rele pe care le-ai facut, si acum nu prea te recunosti. 

Iti dai seama că esti pregatit pentru o mare schimbare, o mare vindecare, si sub nici o forma nu vrei sa te mai intorci la vechiul TU, indiferent cât de greu iti este acum. 

Te simti mult mai usurat pentru ca ai scapat de ceea ce ai fost in trecut, si că de-abia acum te apropii de adevaratul sine.

Ti se schimba programul de somn, fie ai insomnii (din cauza faptului ca te gandesti că pierzi timpul vorbind), fie dormi foarte mult, te culci obosit si te trezesti si mai obosit. 

Ai perioade de letargie si oboseală, si nu reusesti deloc sa-ti dai seama ce se intampla cu tine. Pur si simplu gândește-te că este normal ceea ce se intamplă, si nu te mai lupta. Schimba-ti obiceiurile de dormit (daca este posibil), sau ai grija sa te alimentezi asa cum trebuie astfel incat sa poti dormi cât sa te odihnesti. Uneori este posibil sa ai atata energie incat sa nu reusesti sa dormi; integreaza si asta si lasa sa se intample.

Incepi să fii atent la alimentatie si să cauti din ce in ce mai multe informatii cum să te hranesti corect. Fie asta, fie la inceput o să manânci haotic pentru că simti nevoia sa suplinesti ceea ce iti lipseste la nivel fizic. Este in regulă, atâta timp cât iti spui că totul este temporar, insa continui sa te interesezi despre ce inseamna alimentatia corecta. Cu cât ai vibratia mai ridicată, cu atat esti atras de alimente care au vibratia ridicata.

Renunti in a-i judeca pe ceilalti sau chiar pe tine insuti. Chiar daca asta nu este posibil la nivel total, ceva-ceva tot se simte. Este ca si cum oferi circumstante atenuante unei anumite persoane, si iti spui că dacă il judeci sau nu, el tot se va confrunta cu consecințele propriilor actiuni, insa faptul ca-l judeci te va trage pe tine inapoi. 

Atunci cand evoluezi iti dai seama că noi toți suntem interconectați, si că, dacă judeci ceva la celalalt, la un anume nivel judeci asta si la tine.

Ai acea senzatie ca traiesti intr-o binecuvântare continua, că nimic nu te poate atinge, si ca a doua zi te asteapta lucruri din ce in ce mai bune. 

Uneori iti vine sa râzi fara motiv, te bucuri de exemplu de picăturile de rouă dimineața, apoi incepi să faci tot felul de planuri care sa-ti aduca fericirea. 

Te bucuri de tot ce te inconjoara si te bucuri foarte mult de tot, si mai ales de lucrurile minore.

(într-un viitor articol voi reveni cu mai multe amănunte despre ceea ce înseamnă trezirea spirituală)