Aceasta parabolă, sub forma unei conversații incredibile dintre 2 bebeluși aflati în uterul mamei, transmite un mesaj extraordinar si profund.
Desi parabola circulă sub diverse variante pe internet, se pare că ea îi este atribuită lui Útmutató a Léleknek, un scriitor ungur, multe voci sustinând că varianta originala a fost publicata in limba maghiară.
Conversatie intre doi bebelusi nenăscuți: Tu crezi in Mama ?
În uterul unei mame erau 2 bebelusi. Unul l-a intrebat pe celalalt :
“Crezi in viata după nastere ?” Celalalt a răspuns: “Cred, bineînteles. Trebuie să fie ceva după nastere. Poate că suntem aici ca să ne pregătim pentru ce va fi mai târziu.”
“Prostii”, a spus primul. “Nu există viată după nastere”. “Ce fel de viata ar fi asta?”
Cel de-al doilea a spus: “Nu stiu, însă o să fie mai multă lumină decât aici. Poate că o să mergem pe picioarele noastre si o să mâncăm cu gurile noastre. Poate o să avem si alte simțuri pe care nu le putem întelege acum.”
Primul a raspuns: “Asta este absurd. Este imposibil să mergi. Si să mâncăm cu gurile noastre ? Ridicol ! Cordonul ombilical este responsabil cu hrana noastră si cu tot ce avem nevoie. Însă cordonul ombilical este atât de scurt. In mod logic, viata după nastere trebuie exclusă.”
Al doilea a insistat : “Ei bine, eu cred că există ceva si poate că este diferit de ce este aici. Poate că nu o să mai avem nevoie de acest cordon fizic.”
Primul a raspuns: “Prostii. Si, in plus, daca exista viata, atunci de ce nu s-a intors nimeni de acolo ? Nasterea este sfarsitul vietii si dupa nastere nu este nimic. Doar intuneric si tacere si uitare. Nu ne duce nicaieri.”
“Ei bine, nu stiu”, a spus cel de-al doilea bebelus. “Insa in mod sigur o vom întâlni pe Mama si va avea grija de noi.”
Primul bebelus a raspuns : “Mama ? Tu chiar crezi in Mama ? Asta este ridicol. Daca mama exista, unde este Ea acum ?”
Cel de-al doilea bebelus a spus: “Este peste tot in jurul nostru. Suntem înconjurati de ea. Suntem din Ea. In Ea trăim. Fără EA lumea aceasta nu ar exista si nu ar putea să existe.”
Primul bebelus a spus: “Ei bine, nu o văd, asa că logic este că Ea să nu existe.”
Cel de-al doilea bebelus a răspuns : “Uneori, când te afli in tăcere si te concentrezi si asculti cu adevărat, îi poti percepe prezența si îi poti auzi vocea ei plină de dragoste cum îti vorbeste de sus.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu